dupa ce blogul asta nu a mai functionat timp de vreo luna, din cauza unei erori aparute atunci cand am vrut sa fac upgrade la ultima versiune de software, dupa ce incercarile repetate de a-l resuscita au esuat rand pe rand, astfel incat mai-mai ca era sa-l declar disparut pentru totdeauna dintre cei vii, iata-l ca totusi a redeschis ochisorii si da iarasi din manute :-)
filmul acesta l-am mai trait acum multi ani si speram ca nu il voi mai vedea vreodata
in romania tocmai se filmeaza episodul urmator din serialul “razbunarea lui bocasescu se intoarce”
in moldova se toarna un “remake” dupa imensul succes de casa obtinut de mult-prea-premiatul “doamnelor si tovarasilor, avem o revolutie. cum o preparam?”
nu-mi ramane dacat sa sper ca, dupa cei 20 de ani (nu, nu cei ai lui jules verne, cei ai lui brucan), basestii sa-si apuce bocii de manutele lor mici si, impreuna cu toti voroninii de pe-aici si de pe dincolo de prut, din justitie, din guvern, din ministerul de interne sau din restul aparatului de stat, sa se suie in avion si sa dispara… poate in venezuela sau in coreea de nord, la fratii lor de sange si de naravuri
si neparat sa le ia cu ei si pe ioana apartamentareasa, pe elena crosetareasa si pe eba dorobantiareasa
am fost de partea lui, imi dau seama, ceva mai mult timp decat ar fi trebuit sa o faca o persoana rationala
insa, dupa ce s-a intamplat in ultima perioada, nu pot sa mai spun decat un singur lucru: va fi trist daca va mai castiga inca un mandat…
basescu trebuie sa plece!
am si eu o propunere: daca tot nu suntem multumiti de selectia facuta de individul numit piti (oare de ce “piti” ma duce cu gandul la “pitipoanca”? sau la femei pe care le cheama “vica”?) si de jocul prestat de echipa condusa de el, de ce sa nu ii permitem sa faca selectia acelei persoane care e cea mai in masura sa se exprime asupra capacitatii fizice a baietilor nostri?
eu votez pentru andresan ca viitor selectioner!
ea e singura care poate sa ne spuna cu siguranta daca mutu e in forma sau daca il doare putin genunchiul si, ca atare, nu poate sa performeze decat la maxim 30% din capacitatea lui, daca chivu e accidentat pe bune sau doar se preface, daca marica o sa marcheze ceva sau doar o sa stea pe margine sa o priveasca pe gina cum trage cu pistolul…
in sfarsit, eu cred ca laura va sti cu siguranta cine si ce e in stare sa faca
votez ca andresan sa ii ia locul lui piti, doar asta ne mai poate salva!
de cateva zile, ruleaza la TV o reclama in care o domnisoara, trecuta binisor din categoria “slim” intr-una mult superioara, se spala pe dinti urcata fiind pe un cantar
acul cantarului (saracul aparat, ce sarcina trebuie sa suporte in fiecare dimineata!) se stabilizeaza pe la 80 de kilograme, dupa care o ia binisor la vale si se opreste la vreo 55
in acest moment, domnisoara incepe sa sara in sus ca nebuna (bineinteles ca nu se poate pune problema de sarituri efectuate cu gratie, tinand cont de dimensiunile fizice ale personajului; sunt pur si simplu niste topaituri infundate, in urma carora presupun ca domnisoara a si fost reclamata la administratorul blocului de catre vecinii de jos, carora e imposibil sa nu le fi cazut in cap tencuiala de pe tavan), iar “voice over”-ul ne anunta ca acum, cu nu stiu ce oferta nemaipomenita, putem comunica prietenilor vestile bune
ce nu inteleg eu din toata povestea asta sunt urmatoarele:
a mic, ce persoana normala la cap se spala pe dinti stand cocotata pe un cantar? si,
2 roman, de ce persoana respectiva reactioneaza astfel pentru ca i s-a stricat cantarul?
daca tot indica pana atunci ceva ce nu-i convenea, nu ar fi fost mai simplu sa nu se mai catere pe aparat?
si ar mai fi inca o intrebare, secundara, cu liniuta si de la capat:
de cand faptul ca s-a dereglat cantarul reprezinta un eveniment atat de important in viata cuiva incat sa simta imperios imboldul de a se abona la vo*afon*, doar ca sa-si anunte prietenii
nu ar fi mai natural ca, in loc sa-i streseze pe bietii prieteni cu astfel de probleme personale, sa arunce aparatul atunci cand e evident ca s-a stricat?
ramasese unul dintre favoritii mei din adolescenta pe care inca nu ii ascultasem “live”
pe vremuri, pe la mijlocul anilor ‘80, cumparasem un vinil The Police, numit “Ghost in the Machine”, din piata sarbilor din Timisoara, fara sa stiu totusi prea bine cine si ce canta
atunci m-a atras coperta albumului, complet neagra si cu un inscris ciudat, rosu, cu caractere similare celor care apareau pe cadranele ceasurilor electronice din plastic, cele cu 12 melodii, atat de dorite in acea perioada
am rulat acest vinil in (ceea ce acum, la radio, se numeste) “heavy rotation”, pe pick-up-ul meu, alternandu-l cu “Back in Black” de la AC/DC, cu “Houses of the Holy” de la Led Zeppelin, cu “In the Court of the Crimson King” de la King Crimson, cu “Welcome Back My Friends to the Show That Never Ends… Ladies and Gentlemen” de la Emerson, Lake & Palmer sau cu “Third Degree” al lui Johnny Winter… adica acele discuri pe care reusisem si eu sa pun mana pe vremea aia
atunci am ascultat pentru prima oara melodii precum “Spirits in the Material World”, “Every Little Thing She Does Is Magic”, “Demolition Man” sau “Rehumanize Yourself”, care sunau altfel decat ceea ce eram obisnuit sa ascult, si care ma atrageau in special datorita vocii vocalistului, unul numit Sting
in sfarsit… ce doresc sa spun este ca seara trecuta l-am vazut in sfarsit pe Sting, l-am ascultat cantand absolut minunat si cu o imensa modestie melodiile compuse in secolul 16 de un englez de-al lui, numit John Dowland, alaturi de un bosniac uimitor (Edin Karamazov) care a mangaiat lauta timp de o ora si jumatate cu ochii inchisi, fara sa intoarca macar o pagina din partiturile pe care le avea in fata
a fost miraculos, am vazut doi adevarati artisti…
iar faptul pe care si Sting l-a subliniat, cum ca instrumentele la care au cantat in concert, acele laute ciudate, sunt create de un roman numit Cezar Mateescu, nu a facut decat sa intregeasca perfectiunea unei seri linistite, in care nu puteai decat sa te lasi vrajit de degetele unuia care alergau pe coardele lautei si de vocea un pic ragusita dar fascinanta a celuilalt…
totul pe o scena simpla, cu doar doua-trei reflectoare care ii scoteau din intuneric
totusi, ca bonus, trebuie sa spun ca in a doua parte a concertului am ascultat si “Fields of Gold”, si “Roxanne”, si “Every Breath You Take”, si “Fragile”, si “Message in a Bottle”… si ca publicul a aplaudat vreo 5 minute la sfarsit, in picioare, sperand ca Sting se va intoarce pentru un al doilea bis
fac cinste cu un Guiness acelei persoane care identifica prima care e comentariul pe care l-am facut la articolul asta: http://www.ziare.com/index.php?module=news&news_id=650423
am fost in piata universitatii in perioada aprilie – iunie ‘90, am cantat cu golanii, iar de 19 ani incoace sunt total anti fsn-pdsr-psd, cu tot neamul lor cu tot
mult mai de curand, am incetat sa mai cred si in mult-prea-patricienii tariceni, nu vreau sa mai aud nici de familiile lor
pana la urma, poate ca as fi putut inchide ochii in fata amantlacului destul de jalnic dintre pdl si psd…
deh, soarta bietei noastre tarisoare care e in criza, saracuta, cere din partea noastra sacrificii de neimaginat pana acum, iar noi am mai crescut si nu mai suntem la fel de radicali si de negativisti ca pe vremuri…
poate ca si ei s-au saturat de atata “completat” (asa ii spuneam, in armata, actiunii de a lua in posesie, in mod necuvenit, ceea ce nu aveai tu insa puteai gasi in alta parte) si poate ca vor face ceva treaba, totusi…
asa ca hai sa mergem inainte cu bocasescu!
insa, cand aud acum ca regina romaniei, udrea tricotareasa, adevarata fiica a omologului local al presedintelui norvegiei, chiar e pe cale sa ajunga sa dea cu mopul prin GUVERNUL ROMANIEI(!!!!!!!!), nu pot decat sa promit solemn ca niciodata nu o sa mai votez ca “sa traiesc bine”
si chiar cred ca asta e pasul decisiv pe care bocasescu il face in afara covertei, in gol, direct catre adancurile peste care cu atata fudulie a navigat pana acum
unde (macar un minim de) decenta nu e, nimic nu e
auzita exact acum 1 minut, spusa de catre un politician aflat in direct la TV: “si ce urmarea?! urmarea, la urma-urmei…”
filminute.com, festivalul filmelor de 1 minut, a ajuns deja la a treia editie
pana pe 30 septembrie mai puteti vota pentru filmul care va place cel mai mult
desi sunt si trei filme romanesti, favoritul meu este, de departe, “Birthday Present” al finlandezului Markus Virpio
in primele zile ale lui august am mai tras o fuga in Delta Dunarii
Copyright by Ovidiu Caprita | Powered by WordPress
