Centre Pompidou
Centre Pompidou a fost inaugurat in 1977 cu scopul de a reprezenta un centru national al artelor si culturii, dedicat activitatii creative din zilele noastre in toate formele sale: arte plastice, arhitectura, design, spectacole, cinema s.a.m.d.
detine una dintre cele mai mari colectii de arta moderna si contemporana din Europa,gazduind mai mult de 60.000 de lucrari de arta
a fost proiectat de arhitectii Renzo Piano si Richard Rogers
are 166 metri lungime, 60 latime si 42 inaltime, precum si 5 nivele cu o suprafata de 7500 metri patrati pe nivel
instalatiile tehnice ale cladirii se gasesc in exteriorul acesteia si sunt diferentiate prin culori: albastru pentru aer, verde pentru apa, galben pentru electricitate si rosu pentru ascensoare
in vacantele anterioare la Paris nu reusisem sa vizitez decat parterul Centrului Pompidou, mai precis libraria in care am petrecut foarte multa vreme
in muzeu nu reusisem sa intru deoarece nu am avut rabdare sa stau la niste cozi imense
de data aceasta insa, am avut noroc sa ajung intr-o dupa-amiaza in care nu era coada la casa de bilete, asa ca am vizitat in sfarsit expozitiile aflate la etajele 4 si 5 ale cladirii
daca expozitiile temporare, una dedicata lui Kandinsky (gazduita pana pe 10 august 2009) iar cealalta dedicata lui Alexander Calder (gazduita pana pe 20 iulie 2009), precum si expozitia de la etajul 5, in care se gasesc lucrari create intre anii 1905 – 1960, au meritat cu prisosinta sa fie vizitate, expozitia de la etajul 4, in care pot fi vazute lucrari create din 1960 pana in zilele noastre, mi-a intarit opinia pe care mi-o formasem la Tate Modern din Londra: am o mare problema cu marea majoritate a operelor de arta create in zilele noastre si gazduite de aceste muzee; nu reusesc cu nici un chip sa gasesc frumusete sau emotie in ceva ce, dupa gustul meu, nu poate decat sa socheze in mod neplacut… privind acele opere de arta, am avut aceeasi senzatie pe care o am atunci cand, trecand din canal in canal la TV, nimeresc pe OTV si nu stiu cum sa fac sa plec cat mai repede de-acolo
poate ca sunt eu prea conservator, poate ca varsta e de vina pentru ca-mi plac la nebunie nuferii lui Monet, insa uratenia, umorile sau pur si simplu banalul care sunt vandute sub haina unor lucrari de arta “experimentale” nu sunt deloc pe gustul meu
inca ceva: nu am facut nici o fotografie in interiorul Centrului Pompidou deoarece, peste tot, sunt semne mari si clare care indica faptul ca fotografiatul sau filmatul sunt interzise, asa ca m-am conformat regulilor casei
intr-una dintre salile vizitate, un el si-o ea se pozau pe rupte de gat cu statuia expusa in acea sala… in ce limba credeti ca vorbeau cele doua personaje?!
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou
Centre Pompidou