vodafone
de cateva zile, ruleaza la TV o reclama in care o domnisoara, trecuta binisor din categoria “slim” intr-una mult superioara, se spala pe dinti urcata fiind pe un cantar
acul cantarului (saracul aparat, ce sarcina trebuie sa suporte in fiecare dimineata!) se stabilizeaza pe la 80 de kilograme, dupa care o ia binisor la vale si se opreste la vreo 55
in acest moment, domnisoara incepe sa sara in sus ca nebuna (bineinteles ca nu se poate pune problema de sarituri efectuate cu gratie, tinand cont de dimensiunile fizice ale personajului; sunt pur si simplu niste topaituri infundate, in urma carora presupun ca domnisoara a si fost reclamata la administratorul blocului de catre vecinii de jos, carora e imposibil sa nu le fi cazut in cap tencuiala de pe tavan), iar “voice over”-ul ne anunta ca acum, cu nu stiu ce oferta nemaipomenita, putem comunica prietenilor vestile bune
ce nu inteleg eu din toata povestea asta sunt urmatoarele:
a mic, ce persoana normala la cap se spala pe dinti stand cocotata pe un cantar? si,
2 roman, de ce persoana respectiva reactioneaza astfel pentru ca i s-a stricat cantarul?
daca tot indica pana atunci ceva ce nu-i convenea, nu ar fi fost mai simplu sa nu se mai catere pe aparat?
si ar mai fi inca o intrebare, secundara, cu liniuta si de la capat:
de cand faptul ca s-a dereglat cantarul reprezinta un eveniment atat de important in viata cuiva incat sa simta imperios imboldul de a se abona la vo*afon*, doar ca sa-si anunte prietenii
nu ar fi mai natural ca, in loc sa-i streseze pe bietii prieteni cu astfel de probleme personale, sa arunce aparatul atunci cand e evident ca s-a stricat?